oriunde ai fi

timpul trece..raman faramite din ce am fost o data si tot timpul suntem in schimbare chiar daca nu ne dam seama... nu mai avem timp de visat..de gandit...de nimic..niste robotei si marionete a societatii.. a lumii ce ne inconjoara.. toti in diferite forme suntem acaparati si furati de peisaj.. cica merge asa ca e bine... dar cand sunt nopti care trec si stai si te gandesti ca de fapt nu e nimic asa roz precum se pare a fi cand esti prins in tot felul de activitati care sa iti atraga atentia de la ce se intampla in sufletul tau iti dai seama ca ai pierdut mult... mult prea mult sa te poti intoarce acolo unde candva ti.a fost locul.. acolo in locul in care crezi si acum ca era casa ta, era destinul tau, ERA FERICIREA TA...
...acolo in acele brate puternice...acel zambet cu gropite ce te facea sa te indragostesti de milioane de ori de aceeasi persoana..de aceeasi ochii.. acele lacrimi care curgeau de prea multe ori din iubire, gelozie, nebunie..vreau o zi sa fiu acolo...


imi e dor de noi... imi e dor de copii ce eram...imi e dor de dragostea si de nebunia ta...imi e dor de nebunia ta...de gelozia ta...imi e dor sa simt gelozia mea, imi e dor sa simt cum e sa iubesti cu adevarat...imi e dor sa simt cum e sa fi iubit cu adevarat... imi e dor de tine.


poti sa nu crezi nimic... poti sa spui ca nu am iubit, ca am renuntat... pot sa spun doar ca am iubit si sa privesti dincolo de fapte...

sentimentele nu pot fi puse pe balanta...iubirea nu se masoara...iubirea e ciudata in toate formele ei...