de ce? pentru ca timpul a trecut...atat de mult timp..un an de zile in care am schimbat doar cateva vorbe...ne-am schimbat..cat de mult ne-am schimbat....vad asta singura si ma doare..ma doare ca nu mai pot fi ca in trecut..in tot timpul asta am incercat sa te urasc, sa ma obisnuiesc cu faptul ca nu mai sunt impreuna, ca fiecare e pe drumul lui...si nu am mai scris de mult ceea ce simt...
dinnou m-au napadit amintirile. incerc sa trec mai departe, dar totul imi aduce aminte de tine. de tot. vreau sa nu ma las iar prada amintirilor..sa fiu ce am incercat pana acum sa fiu..suflet gol, o stana de piatra fara sentimente..sa le ingrop, sa le inchid intr-o cutiuta..sa imi opresc inima sa bata si sa traiesc ca un robot..sa nu ma mai doara atat..asta incerc sa fac de mult..cum sa reusesc cand de fiecare data amintirile isi gasesc o portita de iesire si imi inunda tot trupul...incep sa tremur sa simt pe ficare centimetru de piele atingerea ta..sa simt mirosul tau de nicaieri..lacrimi incep sa imi curga pe obraji...imi sterg fiecare urma umeda si parca nu contenesc sa opresc siroaiele de lacrimi ce parca au scapat din mare..
as vrea sa vorbesti iar de mine asa cum o faceai la inceput...asa... "am vazut-o pe ea...Micuta, firava, slabuta, cu tenul alb, blonduta…Zambetul ei mi`a furat ochii…Vorbele ei ma faceau sa ma balbai…Tremuram ca un copil in fata acului de injectie…Nu stiam ce spun, nu stiam ce fac…Stiam doar un sigur lucru : O iubeam…Fumam tigare dupa tigare, ma uitam doar in ochii ei , ea imi zambea gingas…Era toata rosie in obraji. si fiecare gest pe care il facea, ma vrajea si mai mult…" sa vezi in mine acelas lucru ca si atunci...doamne..cand imi aduc aminte acele clipe...parca erau ieri..aceleasi sentimente, aceleasi gaduri, aceleasi emotii..si totusi..regretul ramane...
