astazi

astazi nu e nicio zi speciala. e frig e intuneric e singuratate.. dupa atata timp revin pentru ca niciodata lucrurile nu sunt asa cum ne imaginam sau cum am vrea noi sa fie..
teama, frica dar si furie..
te simti mic, neprotejat, singur.
nu stii unde te duce viata, ce sa faci cu ea,ce vrea de la tine, ce planuri are cu tine
nu stii ce gandesc cei din jur, ce vor, cum sunt ei cu adevarat

nu imi dau seama ce vreau, ce gandesc, ce e cu mine..
stare proasta, plans, nedumerire
cuvinte fara rost. nu stiu ce scriu, nu stiu ce vreau

Intrebari? nici macar atat nu am in minte
un gol imens in tot ce ma inconjoara, un gol imens e toata fiinta mea acum.
nu stiu unde imi zboara gandul, nu stiu

oriunde ai fi

timpul trece..raman faramite din ce am fost o data si tot timpul suntem in schimbare chiar daca nu ne dam seama... nu mai avem timp de visat..de gandit...de nimic..niste robotei si marionete a societatii.. a lumii ce ne inconjoara.. toti in diferite forme suntem acaparati si furati de peisaj.. cica merge asa ca e bine... dar cand sunt nopti care trec si stai si te gandesti ca de fapt nu e nimic asa roz precum se pare a fi cand esti prins in tot felul de activitati care sa iti atraga atentia de la ce se intampla in sufletul tau iti dai seama ca ai pierdut mult... mult prea mult sa te poti intoarce acolo unde candva ti.a fost locul.. acolo in locul in care crezi si acum ca era casa ta, era destinul tau, ERA FERICIREA TA...
...acolo in acele brate puternice...acel zambet cu gropite ce te facea sa te indragostesti de milioane de ori de aceeasi persoana..de aceeasi ochii.. acele lacrimi care curgeau de prea multe ori din iubire, gelozie, nebunie..vreau o zi sa fiu acolo...


imi e dor de noi... imi e dor de copii ce eram...imi e dor de dragostea si de nebunia ta...imi e dor de nebunia ta...de gelozia ta...imi e dor sa simt gelozia mea, imi e dor sa simt cum e sa iubesti cu adevarat...imi e dor sa simt cum e sa fi iubit cu adevarat... imi e dor de tine.


poti sa nu crezi nimic... poti sa spui ca nu am iubit, ca am renuntat... pot sa spun doar ca am iubit si sa privesti dincolo de fapte...

sentimentele nu pot fi puse pe balanta...iubirea nu se masoara...iubirea e ciudata in toate formele ei...

un la multi ani

simti multe.. e sesiune ai exemene si nu te poti concentra..te gandesti la momentele alea frumoase. si incerci sa te inraiesti si sa iti aduci aminte fazele alea rele. si reusesti sa iti faci mai multi nervi sa nu poti sa legi 2 cuvinte in eseu, sa nu ai stare si sa iti vina sa trantesti tot in calea ta.. simti un gol in stomac ca atunci cand te arunci in gol de la mii de metri înaltime.. sti ca ajungi acolo dar nu il vezi, nu pentru ca nu vrei ci pentru ca sunt mii de lucruri care impedica asta, pentru ca el nu vrea sau pentru ca tu crezi ca el nu vrea. arunci in sertar o amintire pe care nu credeai ca o sa o arunci asa cu ura.. dar nu e ura adevarata e doar o alta durere care iti impiedica sufletul sa viseze.
eseu...daa ..facultate... trebuie sa scriu acolo...
urasti sentimentul asta de abandon, de cel care nu apartine niciunui loc...

desi lucrurile nu se schimba azi esti mai bine. mentii pozitia de defensiva si incerci sa mai ignori din lucruri.

ai crezut ca daca renunti o data la ce iubesti cel mai mult renunta si ei sa iti mai ceara, renunta sa faca presiuni asupra ta, ca vor inceta, ca se vor satura. dar nu, ei vor din ce in ce mai mult, au mai multe asteptari ca niciodata si nu ai incotro decat sa te razvratesti, dar tot in limitele impuse de ei.

ai crezut ca daca oferi indiferenta va intelege si va inceta sa te constranga. dar se aspteapta prea mult de la tine.

nici tu nu te intelegi pe tine, nu sti ce vrei, dar esti sigura ca nu vrei asta, nu vrei tot ce se intampla acum pentru tine.

crezi tu

si crezi ca poti si ca rezisti? ca totul merge bine asa cum e acum. dar stai si te gandesti ca poate fi mai bine,, te uiti pe o harta si realizezi ca totul e prea departe de a fi perfect, prea departe sa il ai aproape, prea departe sa crezi ca viitorul este in fata, este in voi doi. tie greu sa crezi cand vezi ca tot in jurul vostru e contra voastra si incepi sa nu mai crezi nici tu in povestea voastra... mananci bomboane de ciocolata dar nu iti pasa, din contra te simti constransa si pe de o parte obligata sa accepti asta, sa accepti aceste idiotenii de bomboane... incepi sa te intrebi daca nu cumva asta este viitorul si vrei sa refuzi asta sa plangi si sa te rogi sa ti se dea un semn sa sti pe ce cale sa apuci, nu vrei sa renunti la visul ala care iti da ambitie si inca te face sa zambesti dar iti e atat de teama sa nu te inceci, sa nu te sufoci sa nu iti creezi propriul castel de vise, de iluzii care la rasarit se prabuseste peste tine. 

ce sa cred? ce sa vreau? ce sa aleg? 

ma infioara gandul ca am in fata mea un sir de decizii care imi pot definitiva sau nu drumul. nu vreau sa fac ceva gresit, nu vreau sa ranesc pe nimeni drag si imi e atat de teama sa aleg, sa iau o decizie sa spun pentru ca de asta depinde si viata mea.  si pic din nou si ma afund in ganduri de care vreau sa scap pentru macar o zi.