love is gone...

 de 5 zile...s-a intors...e aici...aici cu mine din nou...e in bratele mele..cat il iubesc...cand l-am revazut m-am simtit ca la prima noastra intalnire...fluturasii falfaiau in fiecare colt din corpul meu...fiecare particica din trup imi tremura...au fost cateva zile cat de cat frumoase datorita intoarcerii lui...dar totusi diferite...e schimbat total fata de mine...
imi amintesc ultima lui imbratisate atunci cand a plecat...era atat de calda de puternica...ma strangea in brate pana mi se taia respiratia...si cat il mai iubeam...si inca il mai iubesc...
seara asta...ma imbrac repede si plec...il sun sa ii spun ca am iesit in oras,sa il intreb unde e sa ne vedem...suna ocupat...incerc din nou dar acum nu raspunde...ma suna si imi spune ce caut in oras,nu vrea sa ne intalnim..de ce?acum cand in sfarsit am ocazia sa schimb cu ceva relatia noasta,sa ne vedem mai mult, sa stam mai mult timp impreuna de ce nu vrea....acum cateva luni asta era singurul lucru din cauza caruia ne certam...i-am promis atunci cand era departe de mine ca la intoarcerea lui se va schimba tot,ma voi schimba...i-am aratat lucrul asta,i l-am demonstrat...de ce nu intelege incerc sa ma schimb,sa fac totul sa fie mai bine? de ce nu imi acorda aceasta sansa?
si iata raspunsul...mi se spune ca atunci cand ii suna telefonul ocupat vorbea cu alta...mi se spune ca o cauta de mult timp...de cand era plecat...alta fata...alta....nu mai pot indura inca o lovitura...inca o suferinta...aleg sa ii spun ca vreau sa ne despartim...nu vreau asta,dar de ce sa imi fac singura rau?de ce sa continui lupta asta in care am numai de pierdut? el niciodata nu se va schimba si in totdeauna va exista o alta in viata lui...nu mai suport sa traiesc in infern,sa ma mai mint singura,sa ma gandesc in fiecare moment,fiecare clipa ca poate fi cu altcineva....
si inca stau si ma gandesc ca poate nu e adevarat...trebuie sa ma trezesc la realitate...oare cum va fi ziua  de maine fara vocea lui?fara mesajul lui?fara el?
prea multe adunate in sufletul meu firav...oare voi putea sa ies la suprafata?simt cum ma inec si cu aerul pe care inca il mai respir...nu mai vreau sa plang dar nu reusesc...si alte lacrimi care imi inunda ochii...ii fac mai frumosi, mai stralucitori, mai limpezi incat poti vedea cat de adanca e suferinta din suflet, poti vedea  scanteiea de furie,de durere ce nu va fi stinsa cu usurinta,dar insa care se va mari cu fiecare clipa, cu fiecare zi ce va trece in absenta lui..
vreau la el...vreau sa trec iar peste tot...dar ce ma va astepta?aceleasi dezamagiri care eu existat din totdeauna...aceleasi lovituri pe care nu cred ca as fi in stare sa le depastesc...m-ar ucide complet...mereu am stiut la ce sa ma astept dar mereu am sperat ca va fi altfel,ca se va schimba si el...
as vrea sa stie ca nimeni nu ii va locul,iar el e tot ce nu am putut avea niciodata doar pentru mine,ce nu am putut pastra...
si pe zi ce trece stau si ma intreb daca voi putea merge mai departe...si ma intreb cum a putut murdari dragostea mea pura  pentru niste placeri?cum...
oare cand va invata sa pretuiasca cu adevarat dragostea pura?dragostea adevarata?sa inteleaga ca nu e de joaca cu sufletele oamenilor?
oare o sa inteleaga vreodata cat rau mi-a facut, cat de mult ma doare, cat m-a durut , cat de mult am crezut in el,in dragostea lui,in cuvintele lui, si cat de mult sufar…Cate vise am avut si cata incredere, cate sentimente si cat...
ma doare enorm...

nu am cuvinte...nu stiu ce sa scriu...de multe ori mama imi spune "pofta vine mancand",si asta incerc acum sa fac...sa scriu pana unde ma va duce inima, o voi lasa in voie...am atatea sentimente, atatea ganduri...nu stiu ce e cu mine,ma doare capu, simt ca inebunesc,rauri de lacrimi imi curg pe obraji,imi pun o mie de intrebari,mie teama, nu stiu decat ca il iubesc,ca nu vreau sa il pierd... toate asta doar din cauza mea...motivul fiind EL...cel pe care il iubesc..e iubire?dependenta?obsesie?...stiu ca e iubire ceea ce simt pentru el atunci cand ne certam,cand stiu ca e posibil oricand sa raman fara el..stiu ca e iubire ceea ce simt pentru el numai la auzul vocii lui, tremur,la atingerile lui,la sarutarile lui...nu pot concepe ce inseamna viata mea, stiind ca el nu ar mai face parte din ea....

sunt deja 5 luni de cand e plecat...imi  este greu din zi in zi...imi este dor din ceas in ceas mai mult..si totusi e ceva..ceva care ma face sa cred nu mai simte ce a simtit o data pentru mine..e doar o impresie oare?e doar distanta care ne desparte?nu stiu ce poate fi..el imi spune ca sunt doar tampenii, si ca dupa aproape 10 luni nu mai este ca la inceput, sa vorbesti  tot timpul si sa spui mereu "iubi", "te iubesc" sau alte lucruri de genu,care in trecut le rosteam zilnic si nu gaseam un rost fara ele...
am aflat intre timp de cand e plecat de o alta relatie cu o fata,in acelasi timp in care era si cu mine..relatie nu de o zi sau de 2 zile...ci un timp mai indelungat..e o perioada de cand stiu si totusi am trecut peste asta si am continuat sa fim impreuna...oare gresesc?!...imi repeta ca e in mare parte vina mea...ca nu i-am oferit totul...ca i-am acordat prea putin timp cat a fost in tara si de aceea isi gasea refugiu'...si de fiecare data ii dau dreptate...dar totusi...am inima...il iubesc...si sufar enorm de cate ori vad ca sa racit...nu mai e acelasi baiat...imi arunca vorbe care ma dor si ma fac sa imi simt sufletul sfasiat...ca e vina mea, ca e vina lui,amandoi suferim...mi-as dori sa fie in locul meu macar o data,sa simta cum e sa sti persoana pe care o iubesti in bratele altcuiva,din vina ta...care apoi vine la tine si iti spune ca nu a fost nimic,ca doar tu esti vinovat pentru toate astea si ca asa se va intampla mereu...
iar in final cea care cedeaza de fiecare daca sunt eu...ma ingrozeste faptul ca poate iubi pe altcineva...ma ingrozeste faptul ca nu se va trezi cu gandul la mine...ma ingrozeste faptul ca ma pot trezi iar el sa nu mai faca parte din viata mea...

e tarziu...ma pun in pat cu speranta ca maine va fi un nou inceput...o alta zi...o noua speranta de mai bine...visez cum va fi din nou langa mine...din nou acelasi...cu alinturile noaste copilaresti...cu iubirea ce ne-o purtam candva...

te iubesc dragul meu indiferent ce va urma...