furie,dezamagire..simt ca ma scufund in lumea asta care pare un bazin de rechini ce asteapa hrana..
e inutil tot ce am facut pana acum..am trecut peste toate, lasand in urma amintiri dureroase, doar de dragul lui..de dragul sentimentelor ce consideram ca ne leaga..deseori in miez de noapte ma gandesc la certuri si la celelalte persoane care au intervenit in viata noastra..de fapt poate chiar el a facut posibila existenta celorlalte fete ce pentru mine au fost cioburi de sticla infipte in inima si suflet..
o alta zi o alta cearta..timpul pe care l'am crezut prieten acum imi e dusman..cu timpul iubirea mea a crescut iar suferinta e supraunitara in fata fericirii...cu cine sa mai vorbesc? cui sa ii mai spun tot ce am pe suflet? in cine sa ma incred? in oameni?! nu..am realizat ca pana si umbra'mi e dusman...el?! el nici macar nu stie cine e..eu cu atat mai putin il inteleg..
citesc la un moment dat pe blogul lui ca are nevoie de un motiv pentru a trai, pentru a se schimba..DAR EU? eu ce am fost? ce am insemnat pentru el?
spune ceva dar face cu totul altceva. spune ca ma iubeste dar demonstreaza contrariul. eu ce sa mai inteleg? sunt intr'o pana totala de lumina..nu mai vad nicio raza care ar face posibila intelegerea dintre noi.
o singura data mi'a spus ca pe mine m'a iubit cel mai mult..dar de ce iubirea asta care mi'o poarta si i'o port nu l'a schimbat?poate va fi o alta care va reusi sa il faca om..sa aiba sentimente..pentru mine e un rau necesar...o iubire ce ma macina pe interior..
zilnic certuri..el a distrus increderea mea, eu devin prea geloasa, el tipa, eu ma supar si ajungem in faza in care doar ne reprosam greselile unul altuia..doar ne enervam, ne suparam si ne distrugem unul pe altul..iar cu toate astea nu pot trai fara el..
poate ca intr'o zi va fi bine...dar cand?! ma gandesc la ziua in care ne vom intelege de mult timp,,dar nu cred ca mai exista vreo scapare din situatia in care ne aflam..
