vineri, 21 decembrie 2012

sfarsitul

sincer, chiar nu am crezut in prostia asta cu sfarsitul lumii..mi'am adus aminte dupa postarile unora puse pe facebook. si daca a fost vreun sfarsit pentru mine, acela a fost in sufletul meu. aproape 2 ani petrecuti langa cineva pentru care nici macar nu stiu ce am insemnat vreodata.
e ok, incerc sa trec peste. insa pot? orice lucru imi aduce aminte de el, de noi ce am fost odata. indragostiti tinandu'se de mana? indragostiti certandu'se? toate astea imi aduc aminte de el si de faptul ca am ramas singura.
ce am simtit pentru el? eu spun ca iubire.ce spune el? obsesie. oare ce a fost pana la urma? poate o pot numi iubire obsesiva? nu stiu.. dar cu trecerea timpului devenisem intr'adevar sufocanta. de ce? ca vroiam sa fie doar al meu si stiam ca vorbeste si se intalneste cu altcineva. de fapt presupuneam..mai tarziu chiar el a confirmat lucrul asta. cand? exact de ziua mea :-j suna aiurea. dupa o saptamana de cearta, hai sa ne intalnim. si iata el ca deobicei in intaziere vine spre mine cu un buchet gingas de flori. ma pupa de nenumarate ori..ajungem la locul nostru obisnuit si stam cu alti cativa la masa si din intamplare vad la apeluri in telefonul lui numarul ei.. si ce?! e iubita unui vechi prieten de al lui...pe bune?! asa de fraiera sa fiu?!...ii cer sa ne mutam la alta masa pentru a discuta.. da, aceeiasi masa la care am stat prima data, aceeiasi masa la care am tresarit amandoi, unde a inceput povestea noastra...primul zambet prima atingere de maini...ok ok sa revin. deci care e faza? "da, o sa ies cu ea si cu toate care vor face un anumit lucru cu mine. nu iti convine de bine, vrei sa ne intalnim doar asa iara'si bine. e treaba ta. daca faci cu mine  acea chestie ramanem impreuna daca nu, nu. si da, atunci cand m'ai sunat de 1000 de ori si suna in asteptare vorbeam cu ea, fac 22 de ani, daca nu traiesc acum atunci cand? o sa stau cu toate"..si alte cateva cuvinte care nu vreau sa le rostesc. iar e bine. in momentele alea plageam si il strangeam in brate. aveam atata nevoie sa nu fie el ce imi spune toate lucrurile alea...si au urmat zile in care incepusem sa il urasc. nu vroiam sa ma gandesc la el, la nimic, incercam sa imi gasesc ocupatii, sa rad din orice nimic. sa cred ca nu m'a iubit, sa fiu indiferenta la raspunsurile mesajelor..sa nu imi pese.
dar se pare ca aceasta mica razvratire din partea creierului meu nu a rezistat sentimentelor puternice din adancul inimii mele..
poate ca nu a meritat toata dragostea mea..si daca a meritat'o cine a pierdut?

duminică, 30 septembrie 2012

o zi plina de nervozitate,ganduri si regrete.. aceeasi eu , neschimbata cu trecerea timpului..acelasi el..care m'a facut fericita rareori...care m'a facut sa sufar deseori...
 furie,dezamagire..simt ca ma scufund in lumea asta care pare un bazin de rechini ce asteapa hrana..
e inutil tot ce am facut pana acum..am trecut peste toate, lasand in urma amintiri dureroase, doar de dragul lui..de dragul sentimentelor ce consideram ca ne leaga..deseori in miez de noapte ma gandesc la certuri si la celelalte persoane care au intervenit in viata noastra..de fapt poate chiar el a facut posibila existenta celorlalte fete ce pentru mine au fost cioburi de sticla infipte in inima si suflet..
o alta zi o alta cearta..timpul pe care l'am crezut prieten acum imi e dusman..cu timpul iubirea mea a crescut iar suferinta e supraunitara  in fata fericirii...
cu cine sa mai vorbesc? cui sa ii mai spun tot ce am pe suflet? in cine sa ma incred? in oameni?! nu..am realizat ca pana si umbra'mi e dusman...el?! el nici macar nu stie cine e..eu cu atat mai putin il inteleg..
citesc la un moment dat pe blogul lui ca are nevoie de un motiv pentru a trai, pentru a se schimba..DAR EU? eu ce am fost? ce am insemnat pentru el?
spune ceva dar face cu totul altceva. spune ca ma iubeste dar demonstreaza contrariul. eu ce sa mai inteleg? sunt intr'o pana totala de lumina..nu mai vad nicio raza care ar face posibila intelegerea dintre noi.
o singura data mi'a spus ca pe mine m'a iubit cel mai mult..dar de ce iubirea asta care mi'o poarta si i'o port nu l'a schimbat?poate va fi o alta care va reusi sa il faca om..sa aiba sentimente..pentru mine e un rau necesar...o iubire ce ma macina pe interior..
zilnic certuri..el a distrus increderea mea, eu devin prea geloasa, el tipa, eu ma supar si ajungem in faza in care doar ne reprosam greselile unul altuia..doar ne enervam, ne suparam si ne distrugem unul pe altul..iar cu toate astea nu pot trai fara el..
poate ca intr'o zi va fi bine...dar cand?! ma gandesc la ziua in care ne vom intelege de mult timp,,dar nu cred ca mai exista vreo scapare din situatia in care ne aflam..

marți, 10 iulie 2012

timpul...

timpul...pentru unii prieten...pentru altii dusman...pentru mine chin si suferinta...o relatie fara sfarsit ce nu isi gaseste linistea...o iubire imposibila traia in infern pentru 2 oameni ce se impotrivesc destinului, ce se iubesc dar se pierd in detalii prostesti...o iubire ce zi de zi creste...creste in timp, dar nu si spatiu...un spatiu ingust si sufocant...
...ah...atatea momente frumoase...atatea amintiri..inghetata de capsuni, de cocos...fumul de tigara ce il respiram din suflul lui...fufele ce il priveau pe strada cand era impreuna cu mine...o seara de neuitat..o dimineata minuntata de vara si soaptele cele mai superbe pentru relatia perfecta..perfecta pentru mine ..ce m'au facut sa imi recapat increderea ce a fost calcata in picioare de acelas baiat pe care l'am iubit dintotdeauna..acelas baiat ce m'a facut sa sufar, ce m'a invatat sa iubesc si sa il iubesc doar pe el...sa vorbesc cu el si in vis.. cele mai recente si frumoase clipe ce m'au facut sa uit cele mai urate momente...acele minciuni,inselari..tot......
de ce ma dezamageste mereu? de ce ma minte mereu? de ce alege sa imi faca atat rau, cand dragostea mea pentru el e enorma..
        ~
Timpul nu sta pe loc, trece repede tu esti departe
Si-mi apari în visul meu în fiecare noapte
Anii trec, oare îti vei aminti de noi?
C-am trecut prin foc si ploi si-am facut totul in doi.
Doar, o poza mi-a ramas ce-o am ca amintire
Când mi-e dor privesc la ea si imi amintesc de tine,
Vreau sa te tin de mâna, sa te strâng la piept
Sa te întorci inapoi niciodata sa nu te pierd.
Mi-e dor sa te ascult, mi-e dor sa povestim,
Sa ne iubim, sa ne iertam daca ne gresim,
As mai vrea inca o secunda sa stau langa tine,
Sa te privesc, sa îmi zâmbesti ca inainte.
Tot ce-aveam mai de pret mi-ai luat când ai plecat
Tot ce-aveam cladit in inima ai darâmat,
Ma pierd în intuneric, în jur totul e pustiu
As vrea sa te iubesc, dar parca nu mai stiu…

Poate ca am gresit ca am plecat
Dar spune-mi tu acum, ce sa fac?
Mi-e dor de noi, mi-e dor sa te ascult,
Mi-e dor de noi dar stiu ca te-am pierdut.din vina ta, dar te'am pierdut...
        ~

azi ne certam maine ne impacam....o iubire ce creste in timp,dar nu in spatiu...azi ne impacam, maine ne certam...


 Versuri de la: http://www.versuri.ro/

luni, 2 aprilie 2012

regrete,,

încep sa cred ca si eu am fost doar un capriciu... Dar aminteste`ti , raul ce`l faci altuia, ti se intoarce impotriva...
...Oare cate alte minciuni mai pot inghiti, oare cate momente de injosire si batjocura mai pot indura...
si inca nu pot uita de tine..inca te doresc.. vreau sa te am in brate, in fata mea..sa te sarut sa te strang in brate..de ce nu pot vedea adevarata ta personalitate?
de ce? de ce imi fac atata rau?  de ce te iubesc atat? de ce nu pot sa fac ca tine?de ce imi sta gandul doar la tine?
esti cu ea..iar eu ma sufoc in lumea asta infecta..

sâmbătă, 31 martie 2012

si  nu.nu ma pot impaca cu ideea ca nu mai e al meu.ca l-am pierdut, nu ma pot impaca cu gandul asta.
si ce fac? il caut mereu..imi doresc mereu sa il caut, sa il vad..sa il am..timpul imi face rau..fiecare clipa ce trece ma face sa inebunesc mai mult de dorul lui...
si plang mereu...cand vorbesc cu el..cand nu vorbesc cu el...si da...se spune ca 'lacrimile vindeca ranile..'.atunci mie de ce nu mi le-a vindecat?inca ma doare destul de tare..fiecare cuvant, fiecare gand..si nu mai rezist fara sa il caut...
am atata nevoie de el...de cel care era inainte...de scumpul meu...de gropitele lui..de caldura lui...de privirea lui calda..de vocea lui calda...si ma sufoc cu aer,ma incec cu lacrimi..stiu doar ca il iubesc..
ne intalnim...il rog sa ne intalnim...ma lasa sa il astept mai bine de o jumatate de ora..in sfarsit il vad...dar nici macar nu ma priveste...are o privire taioasa,plina de reprosuri,un trup ce e pregatit de plecare,nici macar o privire, nici macar o vorba...
poate nu mai simte la fel..era atat de revoltat in sufletul lui impotriva mea incat,simt ca nu mai are niciun sentiment frumos fata de mine...doar repulsie si regret ca am trecut prin viata lui...
ii spun "pa-pa"ma duc si il pup pe obraz..nu schiteaza niciun gest..mainile in buzunar,gluga pe cap,privirea in alta parte...vreau sa il iau in brate,sa il sarut...dar nu fac asta..era prea distant de mine..imi spune un "pa" cu o voce dura..parca nu ar fi el...intorc spatele si plec,nu incearca sa ma opreasca...merg inainte,iar cand ma intorc, el deja plecase,era cu spatele,nici macar nu s'a intors sa ma mai priveasca...simteam cum il las in urma si cum inima s-a spart in mii de bucatele de cristal..ca in povestile pe care le ascultam eram doar un copil..iar fara el inima nu este intrega...este bolnava...este de gheata...
si totusi am atata nevoie de incredere..sa cred in el....
'M-am  obisnuit sa ador,o iubire care ma ucis'...

 "mi`a parut bine sa te cunosc ...si nu regret nici un moment .. ai grija de tine "....nu pot sa il las sa plece din viata mea...il iubesc..si totusi nu am nici o putere...

sâmbătă, 24 martie 2012

fara el..

fara el nu pot...incerc dar nu reusesc..adorm cu el in gand,il visesz,dar nu sunt eu langa el...si il visesz doar in putinele ore pe care le dorm...cearcanele se vad, ochii imi sunt obositi, plansi,tenul palid,trupul slabit...imi e dor de el..mi'e dor sa fie langa mine, sa fie doar al meu...
ma trezesc cu lacrimi in ochii...si toata ziua nu fac decat sa ma gandesc la el..ce face, cum se simte , e bine, oare se gandeste macar putin la mine, am auzit ca e fericit,oare asa sa fie, m-a uitat atat de repede,de simpul,atunci eu de ce sufar,el de ce poate si eu nu,de ce nu imi raspunde cand mi'e cel mai greu,cand cedez,de ce inca il mai caut cand are viata lui acum,de ce il simt asa de rece in timpul asta atat de scurt..am atatea intrebari ce ma scot din minti.ce ma fac sa nu mai fiu eu..ce mi-au rapit zambetul,sclipirea ochilor,ce mi-au rapit sufletul si l-au inchis in ce mai intunecata si nenorocita inchisoare..ce a sinelui..unde e cheia? de ce nu ma pot salva sa scap din infernul asta ce ma obsedeaza?
cui sa ii mai spun "noapte buna", cine imi mai spune "noapte buna"..pe cine mai trezesc dimineata din somn? cine imi spune "buna dimineata te iubesc,zi de zi de tine ma indragostesc"..si toate alinturile noastre...
de ce eu?atat de singura...simt un gol imens in interiorul meu..nici mancarea nici prietenii, nici nimeni si nimic nu ma poate face mai bine..nimeni..am nevoie atat de mult de el, de vocea lui cea dinainte nu de acum, acea voce in care simteam iubire,nu ca acum nepasare si resentiment,parca simt ca ma uraste,de zambetul lui de atunci,de trupul lui cel trecut...de el, cel din amintirile mele....de  el, un om pe care nimeni nu il cunoaste cu adevarat...
am nevoie de tine...

vineri, 23 martie 2012

furie..

asta e sentimentul ce m-a cuprins...furia...nu mai rezist..nu stiu ce sa fac...sa plang? sa trantesc?nu stiu nu stiu nu stiu..
 sentimente contradictorii...ma agita..imi dau o stare de neliniste..nu stiu ce sa ma mai fac..ma sufoc..imi trec prin minte atatea ganduri negre, intunecate...nu mai rezist in lumea asta...vreau aripi...vreau sa trec granita cu cerul...dar in acelasi timp imi e teama...ce e acolo?ma asteapta cineva? el nu e acolo, cum pot  sa il mai privesc  macar in poze? mi'e frica de intuneric...o sa fiu singura...si revin cu picioarele pe pamant...
de o saptamanta sunt tinuta la pat de o gripa..de fapt imunitatea mea scazuta..unu alt motiv din cauza caruia nu ma pot hrani...ce primesc? [ EL+EA]..si nu, nu sunt eu..un alt motiv pentru care nu imi doresc sa ma fac bine si sa ma ridic din pat..sa raman acolo intepenita..ma intreaba mama:de ce plangi?mi'e rau..ma doare capul febra..dar de fapt durerea din suflet e prea mare...mult prea mare..

vineri, 16 martie 2012

de ce cand ma doare ceea ce se intampla in jurul meu nu pot sa scriu? sa imi pun in ordine gandurile si sa fac ceva?
de ce atunci cand zambesc ma doare sufletul?..pe cine incerc sa pacalesc zambind? 
nu mai stiu ce e acela un zambet adevarat..un "ras cu pofta"..

de multe ori privesc in gol si nu ma gandesc la nimic..cateva ganduri imi inunda mintea,inima...iar  cand ceva sau cineva  ma readuce la realitate, mi.as fi dorit sa raman prinsa in acel vid... in acel moment plin de nimic..
....si totusi.. atatea amintiri, atatea voci in mintea mea, atatea reprosuri si dezamagiri, atatea greseli,, atata durere imi inunda din nou linistea acelui moment in care uit sa mai respir si pulsul inimii incepe sa incetineasca...uit de tot ce ma inconjoara,de tot ce imi face rau.si ma gandesc doar la el..la noi..
din nou imi readuc aminte atatea momente ce mi.au marcat viata..atatea lucruri ce vor ramane vesnic intiparite in mintea mea,in sufletul meu..imina incepe sa bata din nou cu putere..cu emotie si regret...ma oboseste...

vineri, 9 martie 2012

nu pot sa il stiu atat de departe de mine...distanta asta ma omoara..nu stiu nimic de el..
e cu altcineva? si o tine in brate? o saruta? o priveste?
mor.,,,mie greu..ma distrug singura, ma omor singura prin gandurile mele..si nu rezist..nu rezist...
de cate ori m.a dezamagit si eu tot il iubesc si ma sting cu fiecare clipa ce trece fara sa stiu  nimic de el...fara sa ii aud vocea...sa il privesc..sa il tin in brate...
si da stiu...sunt sigura ca o sa isi gaseasca repede refugiul in bratele alteia ca deobicei...asa a facut mereu si asa va face si acum...nu are de ce sa se schimbe..

nu mai pot....nu mai am loc..


.........Spune-mi, ce ochi străin.......
..........Ştie ce doar noi ştim........

luni, 5 martie 2012

pierduta...

pierduta in neant...in intuneric...ce incerc eu sa fac?CE INCERC SA REPAR?CE?
ma despart de el din nenumarate motive...dezamagire, inselare, minciuni...incerc sa  trec peste toate...altii care incarca sa ia decizii in locul meu...accept infrangerea...dar mie greu, mult prea greu...el...el ca in totdeauna ma intoarce din drum...ii las sa creada ca accept ceea ce mi se impune si incerc sa fiu in continuare cu cel pe care il iubesc in ascuns...ca si la inceputul relatiei noastre...
il cred schimbat...il cred ca ma iubeste si nu ma vrea decat pe mine in viata lui...dar ce descopar?CE?
alta prefacatorie...in timp ce imi spunea sa o luam de la capat, sa fie totul bine, in timp ce imi repeta ca ma iubeste ca vrea sa imi fie alaturi..in momentele urate din viata mea..a noastra....vorbeste cu altele...de fapt de ce imi fac atata rau?...inca de la inceput asa a fost mereu...fie ca era cu mine,fie ca ne certam,ca eram despartiti sau ne impacam...mereu ii statea gandul la o alta...de ce ma amageste atat cand vede cat sufar ca nu pot avea o relatie ca tot omul din cauza imprejurarilor?din cauza unor fiinte care tin la mine si pe care nu vreau sa le dezamagesc... de ce imi face atata rau...cand vede ca in final tot la el ma intorc si la el imi e gandul...
tot vina mea e ca "nu il iubesc" indeajuns sa trec peste tot si toate...dar sunt om...am sentimente am suflet...cat poate indura un suflet asa firav...cum isi poate bate joc de sentimentele mele asa?...in timp ce "incerca " sa ne fie bine..."incerca" sa ii fie bine si altaturi de altcineva..….Din nou si din nou si din nou si din nou...
vreau sa inteleaga ca nu l.am tradat niciodata...dar nu mai am mereu puterea sa lupt impotriva tuturos acestor lucruri...ei..el...fapte...minciuni..inselare...
imi pare rau dar nu mai am tarie,,,si cad...cedez...si sufletul meu se stinge cu fiecare ac ce imi e infipt in inima...


spune.mi ca nu e adevarat ce cred....jura.mi ca ma iubesti doar pe mine...dar..atunci de ce toate astea?
eu stiu...ma contrazic in vorbe..dar tu?! tu te contrazici in fapte...cum pot sa mai cred in noi? cum?

duminică, 4 martie 2012

ultima revedere....

ultimul sarut...ochii in lacrimi...buze umede...calde...imbratisare stransa...trup tremurand...inima zdrobita...suflet
sfasiat...ochii stinsi, fara spetanta...minte intunecata....
fara prea multe cuvinte...atatea sentimente ce ma inebunesc,ce nu imi dau pace, ce ma macina pe dinauntru,ce ma distrug...raman ca o epava pe fundul oceanului...
imi pierd mintile,privesc in gol si uit la ce ma gandesc...nu stiu decat ca iubesc dar pierd...

sâmbătă, 3 martie 2012

....

lipsita de viata..asa ma simt...un gol imens in inima mea se asterne pe nesimtite...
ne pierdem cu fiecare clipa ce trece...nu mai suntem noi...nu mai suntem doi...suntem atat de diferiti,atat de schimbati...
furia ne.a cuprins inima, mintea..nu ne mai lasa sa gandim limpede...ne facem rau..mult prea mult rau...nu mai suport atatea vorbe,reprosuri...imi vine sa plec..dar unde?unde sa plec?...sunt atat de singura...nici macar el nu ma intelege si nu imi intelege teama...teama de tot ce ma inconjoara..nu mai suport sa traiesc intr'o lume ca asta..rea, interesata,ambitioasa care iti decide viata, care iti infige un ac in trup de fiecare data cand rosteste un cuvant...
el...el ma crede o fiinta fara suflet...nu stie cat ma dor cuvintele rostite de el...sunt moarta pentru el?!niciodata nu o sa intelega vreodata ce e in mintea mea, in sufletul meu si cat l.am iubit..niciodata nu o sa imi inteleaga deciziile..care de fapt nu sunt ale mele...incerc sa fie bine...insa nu imi fac decat rau...atat mie cat si lui...
incerc sa fiu tare...sa arat indiferenta...o fata rece..un suflet gol...dar cand intorc spatele....cand pun capul pe perna regret...nu sunt eu aceea..incerc doar sa par altfel..sa fac sa ii fie mai usor..
si totusi...cateodata se schimba..nu il cunosc asa..rece, ironic, indiferent ba chiar mai rau...dar descopar ca e reactia lui la faptele mele...
ma considera "o alta" in viata lui...care a existat,care l.a iubit,care poate a iubit.o si a suferit pentru ea..."o alta" printre cate au fost si cate or sa mai fie...nu vreau,nu vreau sa fiu doar atat in viata lui...nu vreau sa insemn doar atat pentru el...dar nu pot nici sa ii demonstrez ca nu sunt ca restul...ca nu am fost niciodata ca restul..pentru ca eu,eu chiar l.am iubit si poate de aceea am fost atat de "rea" cu el...
nu ii pot demonstra adevarata mea fata in lumea asta plina de fiinte fara suflet...

vineri, 10 februarie 2012

inca sufar...ranile sufletului nu se vindeca niciodata...atat timp a trecut pe langa noi...alte intamplari ce ne marcheaza viata...alte zile fericite...alte zile ploioase in suflet...alte certuri, urmate de aceleasi impacari...alte dezamagiri, urmate de aceleasi regrete...
....in fiecare zi alti....dar aceeasi iubire care te inalta catre cer si care ,atunci cand zbori, iti taie aripile, dar totusi supravietuiesti...
am supravietuit fiecarei caderi  pana acum,dar oare vom ajunge vreodata la destinatie?sau ne vom pierde in neant?!....

duminică, 22 ianuarie 2012

alte minciuni...alte tradari poate...si din nou s-a distrus increderea pe care am construit-o atat de greu, inca o data...de ce asa? si de ce noi?
nu ai sa te schimbi probabil niciodata...cu ascunzisuri...cu minciuni.... astea vor fi mereu...pentru ca asa esti tu...
.si atunci cand ne va fi mai bine,atunci cand credem ca nimic si nimeni nu mai poate interveni intre noi, atunci se intampla inevitabilul...se distruge increderea,se distrug sentimente...alte suferinte si alte ganduri...
amandoi suntem de vina...de ce se ajunge intotdeauna aici? el minte, ascunde...eu neincrezatoare,prea posesiva si geloasa...si uneori cand stam de vorba nu avem nici macar ce sa ne spunem,nu avem nimic in comun,nu ne cunoastem aproape deloc...tot ce ne-a legat si inca ne leaga este doar dragostea ce ne-o purtam,dependenta pe care o avem unul pentru celalat...cand suntem fata in fata, e de ajuns sa ne privim pentru a ierta greseala celuilalt...
am partea mea de vina,stiu,sunt constienta de cat de dificil e sa traiesti alaturi de mine...ii cer mereu intelegerea...dar cand vine vorba ca el sa imi ceara ceva e mai greu...nici nu am idee ce ma impiedica sa fac unele lucruri...
si am trecut prin atatea...eram la un pas de a renunta la lupta asta impotriva tuturor si a oricarui lucru care ni se impotriveste...au fost prea multe rele....intr-un an...exagerat de multe...nu pot spune ca e vina lui sau a mea...cert e ca inca suntem impreuna,putin schimbati totusi..
si de cate ori am spus "asta este ultima oara cand mai trec peste alte faze", de fiecare data am trecut peste zicand lasa...inca o data..inca o data...o multime de motive...inca o sansa lui...inca o sansa mie...inca o sansa noua...asta sper sa fie ultimul ac care imi strapunge inima....
si poate ca e ultima incercare de a salva tot ceea ce a mai ramas frumos intre noi...dragostea noastra...


{Si poate nu`s asa naiva, precum ti`ai inchipuit
Ca au fost clipe si clipe, ai uitat sau nu
Eu te`am iubit tu ai gresit si m`ai tradat
Vezi tu..atat am asteptat sa vedem daca`ntelegi
Ca poti sa ai tot ce`ti doresti dak stii ce sa alegi.}

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

un an impreuna

un an....atat de mult inseamna in viata unui om...un an..... atat de putin inseamna in viata noasta....
am trecut impreuna si prin rele si prin bune...si nimeni si nimic nu a putut sa puna o bariera intre noi,intre iubirea noastra....
{Pacat ca trebuie sa trecem prin toate astea, da' cum spuneam, tot raul spre bine. iti promit ca
nimic nu va schimba ceea ce simt te iubesc si iti multumesc pt tine.}



{Inchide ochii pt o secunda
Asculta in inima mea cum dorul ma inunda
Permite gandului meu in suflet sa-ti patrunda
Cat de mult te iubesc o sa-ti raspunda}
             .......la multi ani impreuna cu mine...
                 ...........te iubesc.........

joi, 5 ianuarie 2012

in sfarsit bine?

imi pun intrebarea asta de nenumarate ori...in fiecare seara ma gandesc daca in sfarsit am trecut peste toate cate au fost si sunt in sfarsit fericita alaturi de cel pe care il iubesc...
nu am talentul lui sa scriu,sa imi exprim sentimentele prin vorbe...in totdeauna am fost tacuta si nu am stiut cum sa ii explic ceea ce simt,dar pana la urma lucrul asta nu se poate explica, dar se poate simti...
acum cand totul este bine mi-e teama...inca mi-e teama de vraja asta ametitoare,de acest parfum care ma face sa visez din nou...mi'e teama ca o sa vina din nou o zi in care voi fi iar ranita,tradata si inselata...au fost prea multe lucruri spuse cu atata siguranta in voce incat si cel care le spune le crede fara niciun dubiu, dar care numai 'adevaruri' nu sunt... incat de fiecare data am cedat...de ce am trecut peste toate?lumea din jur ar spune ca de bleaga,de oarba...si da asa este,sunt oarbita de dragostea ce ne leaga si as mai trece de 1000 de ori din nou prin toate astea daca as sti ca in final vom ramane impreuna...inca stau si ma gandesc daca intr'adevar si el ma iubeste...el spune ca da,si tind sa il cred...
mereu ne punem intrebari de genul asta..de ce ma iubeste?pentru ce ma iubeste?ce am facut sa simta lucrurile astea minunate pe o persoana ca mine?si multe altele...dar iubirea nu se poate explica,nu se stie de unde apare,de ce apare,de ce ne face sa si suferim dar sa fim si fericiti...dar stim cu toti ca fara iubire nu putem trai prea mult timp si ca ea apare pe neasteptate,fara sa ne dam seama uneori...
cum a fost in cazul nostru,totul pe neasteptate...o intamplare care ne-a adus fata in fata...totul a fost intamplator...cand ne-am privit intaia oara,se nascuse o scanteie,un zambet aruncat fara a fi observat de cei din jur...ceva, ce mai tarziu avea sa devina special...niciunul dintre noi cand am ales sa incepem o relatie nu s-a gandit ca se va ajunge atat de departe...si totusi nu pot vorbi in numele lui...
s-a schimbat...vreau sa cred lucrul asta,iar el nu face decat sa demonstreze ca intr'adevar este altul...
dar pana la urma nu conteaza nimic din ce a fost...conteaza ca acum suntem impreuna...