si  nu.nu ma pot impaca cu ideea ca nu mai e al meu.ca l-am pierdut, nu ma pot impaca cu gandul asta.
si ce fac? il caut mereu..imi doresc mereu sa il caut, sa il vad..sa il am..timpul imi face rau..fiecare clipa ce trece ma face sa inebunesc mai mult de dorul lui...
si plang mereu...cand vorbesc cu el..cand nu vorbesc cu el...si da...se spune ca 'lacrimile vindeca ranile..'.atunci mie de ce nu mi le-a vindecat?inca ma doare destul de tare..fiecare cuvant, fiecare gand..si nu mai rezist fara sa il caut...
am atata nevoie de el...de cel care era inainte...de scumpul meu...de gropitele lui..de caldura lui...de privirea lui calda..de vocea lui calda...si ma sufoc cu aer,ma incec cu lacrimi..stiu doar ca il iubesc..
ne intalnim...il rog sa ne intalnim...ma lasa sa il astept mai bine de o jumatate de ora..in sfarsit il vad...dar nici macar nu ma priveste...are o privire taioasa,plina de reprosuri,un trup ce e pregatit de plecare,nici macar o privire, nici macar o vorba...
poate nu mai simte la fel..era atat de revoltat in sufletul lui impotriva mea incat,simt ca nu mai are niciun sentiment frumos fata de mine...doar repulsie si regret ca am trecut prin viata lui...
ii spun "pa-pa"ma duc si il pup pe obraz..nu schiteaza niciun gest..mainile in buzunar,gluga pe cap,privirea in alta parte...vreau sa il iau in brate,sa il sarut...dar nu fac asta..era prea distant de mine..imi spune un "pa" cu o voce dura..parca nu ar fi el...intorc spatele si plec,nu incearca sa ma opreasca...merg inainte,iar cand ma intorc, el deja plecase,era cu spatele,nici macar nu s'a intors sa ma mai priveasca...simteam cum il las in urma si cum inima s-a spart in mii de bucatele de cristal..ca in povestile pe care le ascultam eram doar un copil..iar fara el inima nu este intrega...este bolnava...este de gheata...
si totusi am atata nevoie de incredere..sa cred in el....
'M-am  obisnuit sa ador,o iubire care ma ucis'...

 "mi`a parut bine sa te cunosc ...si nu regret nici un moment .. ai grija de tine "....nu pot sa il las sa plece din viata mea...il iubesc..si totusi nu am nici o putere...

fara el..

fara el nu pot...incerc dar nu reusesc..adorm cu el in gand,il visesz,dar nu sunt eu langa el...si il visesz doar in putinele ore pe care le dorm...cearcanele se vad, ochii imi sunt obositi, plansi,tenul palid,trupul slabit...imi e dor de el..mi'e dor sa fie langa mine, sa fie doar al meu...
ma trezesc cu lacrimi in ochii...si toata ziua nu fac decat sa ma gandesc la el..ce face, cum se simte , e bine, oare se gandeste macar putin la mine, am auzit ca e fericit,oare asa sa fie, m-a uitat atat de repede,de simpul,atunci eu de ce sufar,el de ce poate si eu nu,de ce nu imi raspunde cand mi'e cel mai greu,cand cedez,de ce inca il mai caut cand are viata lui acum,de ce il simt asa de rece in timpul asta atat de scurt..am atatea intrebari ce ma scot din minti.ce ma fac sa nu mai fiu eu..ce mi-au rapit zambetul,sclipirea ochilor,ce mi-au rapit sufletul si l-au inchis in ce mai intunecata si nenorocita inchisoare..ce a sinelui..unde e cheia? de ce nu ma pot salva sa scap din infernul asta ce ma obsedeaza?
cui sa ii mai spun "noapte buna", cine imi mai spune "noapte buna"..pe cine mai trezesc dimineata din somn? cine imi spune "buna dimineata te iubesc,zi de zi de tine ma indragostesc"..si toate alinturile noastre...
de ce eu?atat de singura...simt un gol imens in interiorul meu..nici mancarea nici prietenii, nici nimeni si nimic nu ma poate face mai bine..nimeni..am nevoie atat de mult de el, de vocea lui cea dinainte nu de acum, acea voce in care simteam iubire,nu ca acum nepasare si resentiment,parca simt ca ma uraste,de zambetul lui de atunci,de trupul lui cel trecut...de el, cel din amintirile mele....de  el, un om pe care nimeni nu il cunoaste cu adevarat...
am nevoie de tine...

furie..

asta e sentimentul ce m-a cuprins...furia...nu mai rezist..nu stiu ce sa fac...sa plang? sa trantesc?nu stiu nu stiu nu stiu..
 sentimente contradictorii...ma agita..imi dau o stare de neliniste..nu stiu ce sa ma mai fac..ma sufoc..imi trec prin minte atatea ganduri negre, intunecate...nu mai rezist in lumea asta...vreau aripi...vreau sa trec granita cu cerul...dar in acelasi timp imi e teama...ce e acolo?ma asteapta cineva? el nu e acolo, cum pot  sa il mai privesc  macar in poze? mi'e frica de intuneric...o sa fiu singura...si revin cu picioarele pe pamant...
de o saptamanta sunt tinuta la pat de o gripa..de fapt imunitatea mea scazuta..unu alt motiv din cauza caruia nu ma pot hrani...ce primesc? [ EL+EA]..si nu, nu sunt eu..un alt motiv pentru care nu imi doresc sa ma fac bine si sa ma ridic din pat..sa raman acolo intepenita..ma intreaba mama:de ce plangi?mi'e rau..ma doare capul febra..dar de fapt durerea din suflet e prea mare...mult prea mare..

de ce cand ma doare ceea ce se intampla in jurul meu nu pot sa scriu? sa imi pun in ordine gandurile si sa fac ceva?
de ce atunci cand zambesc ma doare sufletul?..pe cine incerc sa pacalesc zambind? 
nu mai stiu ce e acela un zambet adevarat..un "ras cu pofta"..

de multe ori privesc in gol si nu ma gandesc la nimic..cateva ganduri imi inunda mintea,inima...iar  cand ceva sau cineva  ma readuce la realitate, mi.as fi dorit sa raman prinsa in acel vid... in acel moment plin de nimic..
....si totusi.. atatea amintiri, atatea voci in mintea mea, atatea reprosuri si dezamagiri, atatea greseli,, atata durere imi inunda din nou linistea acelui moment in care uit sa mai respir si pulsul inimii incepe sa incetineasca...uit de tot ce ma inconjoara,de tot ce imi face rau.si ma gandesc doar la el..la noi..
din nou imi readuc aminte atatea momente ce mi.au marcat viata..atatea lucruri ce vor ramane vesnic intiparite in mintea mea,in sufletul meu..imina incepe sa bata din nou cu putere..cu emotie si regret...ma oboseste...

nu pot sa il stiu atat de departe de mine...distanta asta ma omoara..nu stiu nimic de el..
e cu altcineva? si o tine in brate? o saruta? o priveste?
mor.,,,mie greu..ma distrug singura, ma omor singura prin gandurile mele..si nu rezist..nu rezist...
de cate ori m.a dezamagit si eu tot il iubesc si ma sting cu fiecare clipa ce trece fara sa stiu  nimic de el...fara sa ii aud vocea...sa il privesc..sa il tin in brate...
si da stiu...sunt sigura ca o sa isi gaseasca repede refugiul in bratele alteia ca deobicei...asa a facut mereu si asa va face si acum...nu are de ce sa se schimbe..

nu mai pot....nu mai am loc..


.........Spune-mi, ce ochi străin.......
..........Ştie ce doar noi ştim........

pierduta...

pierduta in neant...in intuneric...ce incerc eu sa fac?CE INCERC SA REPAR?CE?
ma despart de el din nenumarate motive...dezamagire, inselare, minciuni...incerc sa  trec peste toate...altii care incarca sa ia decizii in locul meu...accept infrangerea...dar mie greu, mult prea greu...el...el ca in totdeauna ma intoarce din drum...ii las sa creada ca accept ceea ce mi se impune si incerc sa fiu in continuare cu cel pe care il iubesc in ascuns...ca si la inceputul relatiei noastre...
il cred schimbat...il cred ca ma iubeste si nu ma vrea decat pe mine in viata lui...dar ce descopar?CE?
alta prefacatorie...in timp ce imi spunea sa o luam de la capat, sa fie totul bine, in timp ce imi repeta ca ma iubeste ca vrea sa imi fie alaturi..in momentele urate din viata mea..a noastra....vorbeste cu altele...de fapt de ce imi fac atata rau?...inca de la inceput asa a fost mereu...fie ca era cu mine,fie ca ne certam,ca eram despartiti sau ne impacam...mereu ii statea gandul la o alta...de ce ma amageste atat cand vede cat sufar ca nu pot avea o relatie ca tot omul din cauza imprejurarilor?din cauza unor fiinte care tin la mine si pe care nu vreau sa le dezamagesc... de ce imi face atata rau...cand vede ca in final tot la el ma intorc si la el imi e gandul...
tot vina mea e ca "nu il iubesc" indeajuns sa trec peste tot si toate...dar sunt om...am sentimente am suflet...cat poate indura un suflet asa firav...cum isi poate bate joc de sentimentele mele asa?...in timp ce "incerca " sa ne fie bine..."incerca" sa ii fie bine si altaturi de altcineva..….Din nou si din nou si din nou si din nou...
vreau sa inteleaga ca nu l.am tradat niciodata...dar nu mai am mereu puterea sa lupt impotriva tuturos acestor lucruri...ei..el...fapte...minciuni..inselare...
imi pare rau dar nu mai am tarie,,,si cad...cedez...si sufletul meu se stinge cu fiecare ac ce imi e infipt in inima...


spune.mi ca nu e adevarat ce cred....jura.mi ca ma iubesti doar pe mine...dar..atunci de ce toate astea?
eu stiu...ma contrazic in vorbe..dar tu?! tu te contrazici in fapte...cum pot sa mai cred in noi? cum?

ultima revedere....

ultimul sarut...ochii in lacrimi...buze umede...calde...imbratisare stransa...trup tremurand...inima zdrobita...suflet
sfasiat...ochii stinsi, fara spetanta...minte intunecata....
fara prea multe cuvinte...atatea sentimente ce ma inebunesc,ce nu imi dau pace, ce ma macina pe dinauntru,ce ma distrug...raman ca o epava pe fundul oceanului...
imi pierd mintile,privesc in gol si uit la ce ma gandesc...nu stiu decat ca iubesc dar pierd...

....

lipsita de viata..asa ma simt...un gol imens in inima mea se asterne pe nesimtite...
ne pierdem cu fiecare clipa ce trece...nu mai suntem noi...nu mai suntem doi...suntem atat de diferiti,atat de schimbati...
furia ne.a cuprins inima, mintea..nu ne mai lasa sa gandim limpede...ne facem rau..mult prea mult rau...nu mai suport atatea vorbe,reprosuri...imi vine sa plec..dar unde?unde sa plec?...sunt atat de singura...nici macar el nu ma intelege si nu imi intelege teama...teama de tot ce ma inconjoara..nu mai suport sa traiesc intr'o lume ca asta..rea, interesata,ambitioasa care iti decide viata, care iti infige un ac in trup de fiecare data cand rosteste un cuvant...
el...el ma crede o fiinta fara suflet...nu stie cat ma dor cuvintele rostite de el...sunt moarta pentru el?!niciodata nu o sa intelega vreodata ce e in mintea mea, in sufletul meu si cat l.am iubit..niciodata nu o sa imi inteleaga deciziile..care de fapt nu sunt ale mele...incerc sa fie bine...insa nu imi fac decat rau...atat mie cat si lui...
incerc sa fiu tare...sa arat indiferenta...o fata rece..un suflet gol...dar cand intorc spatele....cand pun capul pe perna regret...nu sunt eu aceea..incerc doar sa par altfel..sa fac sa ii fie mai usor..
si totusi...cateodata se schimba..nu il cunosc asa..rece, ironic, indiferent ba chiar mai rau...dar descopar ca e reactia lui la faptele mele...
ma considera "o alta" in viata lui...care a existat,care l.a iubit,care poate a iubit.o si a suferit pentru ea..."o alta" printre cate au fost si cate or sa mai fie...nu vreau,nu vreau sa fiu doar atat in viata lui...nu vreau sa insemn doar atat pentru el...dar nu pot nici sa ii demonstrez ca nu sunt ca restul...ca nu am fost niciodata ca restul..pentru ca eu,eu chiar l.am iubit si poate de aceea am fost atat de "rea" cu el...
nu ii pot demonstra adevarata mea fata in lumea asta plina de fiinte fara suflet...