love is gone...

 de 5 zile...s-a intors...e aici...aici cu mine din nou...e in bratele mele..cat il iubesc...cand l-am revazut m-am simtit ca la prima noastra intalnire...fluturasii falfaiau in fiecare colt din corpul meu...fiecare particica din trup imi tremura...au fost cateva zile cat de cat frumoase datorita intoarcerii lui...dar totusi diferite...e schimbat total fata de mine...
imi amintesc ultima lui imbratisate atunci cand a plecat...era atat de calda de puternica...ma strangea in brate pana mi se taia respiratia...si cat il mai iubeam...si inca il mai iubesc...
seara asta...ma imbrac repede si plec...il sun sa ii spun ca am iesit in oras,sa il intreb unde e sa ne vedem...suna ocupat...incerc din nou dar acum nu raspunde...ma suna si imi spune ce caut in oras,nu vrea sa ne intalnim..de ce?acum cand in sfarsit am ocazia sa schimb cu ceva relatia noasta,sa ne vedem mai mult, sa stam mai mult timp impreuna de ce nu vrea....acum cateva luni asta era singurul lucru din cauza caruia ne certam...i-am promis atunci cand era departe de mine ca la intoarcerea lui se va schimba tot,ma voi schimba...i-am aratat lucrul asta,i l-am demonstrat...de ce nu intelege incerc sa ma schimb,sa fac totul sa fie mai bine? de ce nu imi acorda aceasta sansa?
si iata raspunsul...mi se spune ca atunci cand ii suna telefonul ocupat vorbea cu alta...mi se spune ca o cauta de mult timp...de cand era plecat...alta fata...alta....nu mai pot indura inca o lovitura...inca o suferinta...aleg sa ii spun ca vreau sa ne despartim...nu vreau asta,dar de ce sa imi fac singura rau?de ce sa continui lupta asta in care am numai de pierdut? el niciodata nu se va schimba si in totdeauna va exista o alta in viata lui...nu mai suport sa traiesc in infern,sa ma mai mint singura,sa ma gandesc in fiecare moment,fiecare clipa ca poate fi cu altcineva....
si inca stau si ma gandesc ca poate nu e adevarat...trebuie sa ma trezesc la realitate...oare cum va fi ziua  de maine fara vocea lui?fara mesajul lui?fara el?
prea multe adunate in sufletul meu firav...oare voi putea sa ies la suprafata?simt cum ma inec si cu aerul pe care inca il mai respir...nu mai vreau sa plang dar nu reusesc...si alte lacrimi care imi inunda ochii...ii fac mai frumosi, mai stralucitori, mai limpezi incat poti vedea cat de adanca e suferinta din suflet, poti vedea  scanteiea de furie,de durere ce nu va fi stinsa cu usurinta,dar insa care se va mari cu fiecare clipa, cu fiecare zi ce va trece in absenta lui..
vreau la el...vreau sa trec iar peste tot...dar ce ma va astepta?aceleasi dezamagiri care eu existat din totdeauna...aceleasi lovituri pe care nu cred ca as fi in stare sa le depastesc...m-ar ucide complet...mereu am stiut la ce sa ma astept dar mereu am sperat ca va fi altfel,ca se va schimba si el...
as vrea sa stie ca nimeni nu ii va locul,iar el e tot ce nu am putut avea niciodata doar pentru mine,ce nu am putut pastra...
si pe zi ce trece stau si ma intreb daca voi putea merge mai departe...si ma intreb cum a putut murdari dragostea mea pura  pentru niste placeri?cum...
oare cand va invata sa pretuiasca cu adevarat dragostea pura?dragostea adevarata?sa inteleaga ca nu e de joaca cu sufletele oamenilor?
oare o sa inteleaga vreodata cat rau mi-a facut, cat de mult ma doare, cat m-a durut , cat de mult am crezut in el,in dragostea lui,in cuvintele lui, si cat de mult sufar…Cate vise am avut si cata incredere, cate sentimente si cat...
ma doare enorm...

nu am cuvinte...nu stiu ce sa scriu...de multe ori mama imi spune "pofta vine mancand",si asta incerc acum sa fac...sa scriu pana unde ma va duce inima, o voi lasa in voie...am atatea sentimente, atatea ganduri...nu stiu ce e cu mine,ma doare capu, simt ca inebunesc,rauri de lacrimi imi curg pe obraji,imi pun o mie de intrebari,mie teama, nu stiu decat ca il iubesc,ca nu vreau sa il pierd... toate asta doar din cauza mea...motivul fiind EL...cel pe care il iubesc..e iubire?dependenta?obsesie?...stiu ca e iubire ceea ce simt pentru el atunci cand ne certam,cand stiu ca e posibil oricand sa raman fara el..stiu ca e iubire ceea ce simt pentru el numai la auzul vocii lui, tremur,la atingerile lui,la sarutarile lui...nu pot concepe ce inseamna viata mea, stiind ca el nu ar mai face parte din ea....

sunt deja 5 luni de cand e plecat...imi  este greu din zi in zi...imi este dor din ceas in ceas mai mult..si totusi e ceva..ceva care ma face sa cred nu mai simte ce a simtit o data pentru mine..e doar o impresie oare?e doar distanta care ne desparte?nu stiu ce poate fi..el imi spune ca sunt doar tampenii, si ca dupa aproape 10 luni nu mai este ca la inceput, sa vorbesti  tot timpul si sa spui mereu "iubi", "te iubesc" sau alte lucruri de genu,care in trecut le rosteam zilnic si nu gaseam un rost fara ele...
am aflat intre timp de cand e plecat de o alta relatie cu o fata,in acelasi timp in care era si cu mine..relatie nu de o zi sau de 2 zile...ci un timp mai indelungat..e o perioada de cand stiu si totusi am trecut peste asta si am continuat sa fim impreuna...oare gresesc?!...imi repeta ca e in mare parte vina mea...ca nu i-am oferit totul...ca i-am acordat prea putin timp cat a fost in tara si de aceea isi gasea refugiu'...si de fiecare data ii dau dreptate...dar totusi...am inima...il iubesc...si sufar enorm de cate ori vad ca sa racit...nu mai e acelasi baiat...imi arunca vorbe care ma dor si ma fac sa imi simt sufletul sfasiat...ca e vina mea, ca e vina lui,amandoi suferim...mi-as dori sa fie in locul meu macar o data,sa simta cum e sa sti persoana pe care o iubesti in bratele altcuiva,din vina ta...care apoi vine la tine si iti spune ca nu a fost nimic,ca doar tu esti vinovat pentru toate astea si ca asa se va intampla mereu...
iar in final cea care cedeaza de fiecare daca sunt eu...ma ingrozeste faptul ca poate iubi pe altcineva...ma ingrozeste faptul ca nu se va trezi cu gandul la mine...ma ingrozeste faptul ca ma pot trezi iar el sa nu mai faca parte din viata mea...

e tarziu...ma pun in pat cu speranta ca maine va fi un nou inceput...o alta zi...o noua speranta de mai bine...visez cum va fi din nou langa mine...din nou acelasi...cu alinturile noaste copilaresti...cu iubirea ce ne-o purtam candva...

te iubesc dragul meu indiferent ce va urma...

inca o zi...

De cand ma stiu sunt nehotarata si nesigura!
Sunt nehotarata in deciziile pe care trebuie sa le iau,si nesigura pe fortele mele..si de multe ori ezit sa fac ceea ce imi doresc..imi spun:"daca gresesc?dar oare este mai bine asa?dar de ce e totusi atat de greu?dar daca era bine si am schimbat totul in rau?..."
e mai...e o zi ploioasa de sambata...ziua de 7...data de 7 care imi va ramane intiparita in minte si in suflet mult timp de acum inainte...imi doresc ca ziua asta sa fie o zi speciala...e ziua in care am spus DA hai sa incercam sa fim un singur suflet,o singura inima,un singur gand..sa fim 2, dar totusi 1...chiar daca nu mai suntem impreuna de ceva vreme,timpul nu a putut sterge ranile,nu a putut sterge regretele si visele mele, nu a putut sterge din mintea mea acele 2 cuvinte si 8 litere pe care zilnic le rosteam atat de usor...acel te iubesc urmat de alte alinturi copilaresti...imi propun unele lucruri pe care nu reusesc sa le fac...vroiam mai mult de la el..vroiam mai multa atentie..mi-a oferit in schimb atata indiferenta...dar de ce? de ce sa ii cer atentie acum cand noi suntem doar "amici"?..si de multe ori ma contrazic singura...de multe ori vreau sa il sun sa ii aud vocea ...dar de ce sa fac asta cand decizia de a ne desparti a fost a mea?..si renunt asteptandu-l pe el sa ma sune..si ii reprosez cateodata de ce nu suna, de ce vorbim asa putin...imi spune ca ma comport ca inainte si ca eu i-am cerut asta...dar...de cate ori mi-am spus ca o sa ma schimb ca nu o sa mai fiu asa nu reusesc...la sfarsitul zilei,inainte de a pune capul pe perna si a visa la clipele frumoase ce au fost candva, mi-am spus sa mai incerc o data sa merg asa, cu decizia asta absurda poate... pentru ca impacarea ar duce iar la suferinta...nu ar mai fi la fel...poate o zi, o saptamana va fi de vis,dar apoi....

o zi ploioasa....o zi ce urma a fi speciala...si totusi o zi care s-a sfarsit prin a fi un esec ...ziua de 7...

Si oricat as incerca  
Nu te voi putea uita
Te pastreaza inima
intr`un colt de suflet

Si ar mai fi ceva..
Ce nu voi putea uita
Sufletul nu ma lasa 

                                                         Azi era ziua noastra...

 “ce nu se uita niciodata?...primul sarut…ce nu se mai uita niciodata?...primul te iubesc"

                   ....atatea cuvinte pe care mi-as fi dorit sa le aud...cer prea mult.....

versuri...mi-e dor...

"Doar petale uscate, cazute pe-o carte
Imi spun ca tu... esti departe
Si nu stii cum arde
Si nu stii cum doare

Tu nu esti... unde esti oare?

Nici nu-mi amintesc de cand stau aici

De cand tot astept sa ma ridici
Ce rost are timpul, daca nu suntem noi

Pentru iubire-i nevoie de doi!

Doar petale uscate, cazute pe-o carte

Imi spun ca tu... esti departe

Si nu stii cum arde

Si nu stii cum doare

Tu nu esti... unde esti oare?

Imi e dor.......

Mi-e atat de dor de noi cateodata

Imi e dor

Ca te-am pierdut sunt doar eu vinovata.

Cu bratele-ntinse si ochii inchisi
Veneam spre tine, stiind ca ma prinzi.
Spuneai ca sunt aerul ce il respiri
Nu mai pot trai din amintiri!


...Doar petale uscate, cazute pe-o carte
Imi spun ca tu...esti departe
Si nu stii cum arde,
Si nu stii cum doare
Tu nu esti...unde esti oare?
Imi e dor ....
Mi-e atat de dor de noi cateodata

Imi e dor .......

Ca te-am pierdut sunt doar eu vinovata

Mi-e atat de dor de noi cateodata

Mi-e atat de dor de noi cateodata

Imi e dor ....

Mi-e atat de dor de noi cateodata

Imi e dor .....

Ca te-am pierdut sunt doar eu vinovata
Imi e dor...

Imi e dor.........."

oups eroare...

se intampla deseori sa gresim cand facem o alegere,cand avem incredere oarba in cineva...azi am invatat sa nu am incredere nici in umbra mea...
...pai ce? pot eu sa mai spun ceva?...toti invatam din greseli,dar cate o data le repetam, le repetam la infinit, chiar daca juram ca nu o mai facem...pai si ce?..in definitiv ce reprezinta un juramant pentru unii?..nimic...fix nimic...mai conteaza ca juram iubire sau multe alte lucruri, dar de fapt nu e nimic?...poate pe moment, dar uitam repede ce spunem uneori...
...stiti...nu trebuie intotdeauna sa faceti ce va dicteaza inima...de multe ori greseste si ea...
....eu nu am ales cu  inima si regretam enorm..dar uite ca am facut o alegere buna...parerea mea...ma simteam ca ultimul om ca nu pot lupta pentru iubire, ca nu pot face sacrificii pentru..,regrete,plansete etc., imi asumam toata vina posibila..si chiar daca mai erau si alte prsoane intre noi,imi spuneam, e vina mea,nu acord prea mult timp relatiei e vina mea ca..e vina mea ca.. si ii gaseam tot felul de scuze...pentru cine sa lupti cand acea persoana iti inseala increderea?...mmm....chiar nu stiu...ma rugam se ne vedem si...ce? nu ca nu si nu...te chinuii, ma chinuii etc...cand ai vrut chiar nu am putut...si..ce?..."mmm ia sa vad cu cine sa stau daca nu ai putut ...dar tot te iubesc chiar daca ma mai vad si eu asa cu lumea"... nu inteleg de ce insistam cateodata la o persoana daca ne batem joc de ea....mmmm ce chestie...iubire maxima....extrema...

...dar sa revin la subiect...deci vorbeam de incredere...increderea este un mit...nu trebuie sa dam vina pe ceilalti ca avem incredere in ei...vina e a noasta...desi de multe ori spunem "nu mai pot avea incredere in oameni,mi-au inselat increderea"...sau mai stiu eu cate alte vorbe  le uitam atat de repede si din nou ne construim increderea in oameni falsi, si din nou o alta dezamagire...nu e nimic...se uita si asta si trecem peste..o luam de la capat ca si circuitul apei in natura...nu trebuie sa ne para rau ca am avut incredere intr-o persoana...pana la urma si la coada toti inselam increderea cuiva nevoit,sau chiar voit..fie ca o facem voluntar sau nu, conjunctural sau nu, pt anumite interese sau nu...toti o facem...

....mmm...da..nu stiu daca se intelege ceva din ce am spus pana acum..pentru ca nici eu nu stiu ce am scris si nu inteleg...nu am putut sa leg cateva fraze coerente din nu stiu ce cauza...sau poate stiu.....

deci ideea este ca: nu putem traii fara sa avem incredere in cineva...chiar daca se intampla sa greseasca...se iarta,se poate uita.....increderea sta la baza tuturor relatiilor de orice tip... increderea ne face sa ne apropiem mai mult, si tot ea sa ne departam pentru totdeauna...

e o eroare in definitiv pe care toti o facem....

oups eroare............................................

nu stiu..

pur si simplu nu stiu sa iubesc...

"   sper ca intr`o zi o sa realizezi intr`adevar ce inseamna sa iubesti o persoana, ce inseamna dragostea, si ce inseamna iubirea in sine…Sper ca ai sa intelegi ca iubirea cere sacrificii, iubirea este aspra, si cand iubesti , cel mai important, treci peste toti si toate…peste orice, pentru ca mangaierea celui iubit iti e cel mai de pret lucru…"vorbele lui...atat de adevarate...atat de dureroase...si totusi am indeplinit un lucru din toate astea...am iubit... dar nu am stiut cum sa iubesc, nu am stiut cum sa arat ca iubesc, nu am stiut cu sa dovedesc ca iubesc, nu am stiut sa fac sacrificii pentru iubire, nu am stiut sa trec peste tot si toate prentru iubire...stiu doar ca am iubit...si poate inca nici nu realizez cu adevarat cat poate iubi o persoana...si tot el mi-a spus "Un om matur in toate privintele, face ce vrea, si`si asuma toate consecintele...."dar eu...sunt inca un copil ...poate ca asta vreau sa fiu...si inca nu ma pot schimba...inca...voi lasa timpul sa treaca si poate voi ajunge si eu sa fac toate lucrurile astea...acum nu...nu pot...oricum ar fi, chiar daca nu stiu sa iubesc, iubesc....ii multumesc ca ma invatat acest sentiment atat de pur, atat frumos si totusi atat de dureros...

pur si simplu nu stiu sa iubesc...si uite asa pierzi cea mai draga fiinta...

pur si simpul...

ce zi..

pentru ce a fost candva...in amintirea ta...

Inca o zi ca oricare alta...pentru uni o zi obisnuita in care fiecare isi vede de rutina zilnica...dar pentru mine nu, azi era o zi speciala...
"Azi era ziua noastra"..ziua de 7...desi a trecut o saptamana de cand nu mai suntem 'doar noi 2'...acum fiecare e doar el si atat...inca ne vorbim, inca ne dorim, inca ne spunem cuvinte frumoase, si uneori dureroase...
A fost o zi trista...plina de amintiri, de suspine si regrete...nu trece zi, nu trece ora fara sa nu ma gandesc la clipele petrecute impreuna...in sufletul meu este o umbra...este el...
Azi ajung in statie sa ma duc acasa...vreau sa il sun...vreau sa il astept...dar inca o data ceva din interiorul meu nu ma lasa sa pun mana pe telefon si sa fac ceea ce imi doaream atat de mult...ma gandeam sa raman in statie sa plec mai tarziu, poate o sa treaca din intamplare...eram agitata si priveam in toate directiile fetele vesele,grabite, monotone sau triste ale trecatorilor...dar el tot nu trecea...ma urc in autobuz, platesc biletul si imi trece prin minte sa cobor...sa mai astept in statie un timp...dar acesta pleaca...luand o data cu plecarea lui si speranta mea de a-l vedea azi de ziua noastra...mi se umezesc ochii,dar incerc sa fiu tare...
In sfarsit ajung acasa, sunt singura,intru in camera mea, incep sa ascult o melodie..."Si oricat as incerca, Nu te voi putea uita, Te pastreaza inima intr`un colt de suflet Si ar mai fi ceva.. Ce nu voi putea uita, Sufletul nu ma lasa Azi era ziua noastra...".si din nou lacrimi imi curg neincetat din ochii umezindu-mi obrajii...simteam ca pentru mine totul s-a terminat...la un moment dat nu mai aveam nici lacrimile care sa-mi aline durerea...niciun gand in mintea plina de amintiri de acum 2 minute, stateam pe covor intinsa cu privirea fixata intr-un punct oarecare...ma intreb "de ce?"...linistea totala imi da fiori,tac,incerc sa ma ridic ,nu reusesc ,mai stau un moment...un minut...inca un minut...incep din nou sa imi amintesc de tot...incep din nou sa-mi fac sute de reprosuri...mi-am cerut iertare de la el de multe ori si inca o fac si in gandurile mele...si de ce imi cer iertare?nu pentru ca i-am gresit in vreun fel...ci pentru ca nu am luptat pentru noi...pentru ca nu am vorbit cu ai mei despre el...si nu pentru ca nu il iubeam ci pentru ca imi era teama sa nu il pierd...si cu toate astea s-a intamplat lucrul care ma speria cel mai tare ...l-am pierdut... eu am fost de vina, eu nu am vrut sa o luam de la inceput...si cu toate astea tot eu il iubesc enorm...si daca il iubeam de ce nu am incercat sa ne mai acordam inca o sansa?pentru ca nu mai puteam continua...
Azi de ziua noastra...si totul pentru el...chiar daca poate nu va afla de acest blog,i-l dedic pentru ca datorita lui l-am creat...pentru el...ai grija de tine scumpul meu drag...
poate vi se pare o prostie ca am scris toate lucrurile acestea...dar pentru mine nu, deoarece cand scriu acestea ma eliberez un moment de furia care ma cuprinde....

intrebari...

intrebari puse intr-un acces de furie poate...intr-un monent in care vrei sa fi doar tu si nu mai vezi nimic in jurul tau...                                  

Ti s-a intamplat vreodata sa simti sentimentul de repulsie fata de tine?sa iti faci tie si persoanei pe care o iubesti un rau voit crezand ca mai tarziu o sa fie bine?sa te urasti pe tine insuti pentru ceea ce esti si nu poti schimba nimic la tine pentru ca nu poti...nu sti...nu vrei???

Ti s-a intamplat sa vrei din toata fiinta ta sa iti doresti sa revii asupra unei decizii pe care ai luat-o gandind ca va fi mai bine si nu sti cum...nu poti...si nu vrei...pentru ca este prea mare orgoliul,raul lumii, pentru ca sti ca mai tarziu o sa ajungi in aceeasi  si te temi ca ar fi o decizie gresita? poate cea mai mare greseala pe care ai putea sa o faci...

Ti s-a intamplat vreodata sa sti ca o persoana te iubeste mai mult decat propria viata si tu sa o indepartezi pentru acelasi motiv?...pentru ca o iubesti si vrei sa ii fie mai bine fara tine?...sa crezi ca astfel ii redai libertatea,dar de fapt ii ucizi sufletul si sperantele...facandu-ti acelasi lucru si tie sperand asa e cel mai bine pentru amandoi?...

Ti s-a intamplat ...?sunt o infinitate de intrebari pe care mi le pun la nesfarsit si nu gasesc raspuns...

.....nu pot...nu stiu...nu vreau...si inca imi repet in minte ca "asa e cel mai bine"...

Multe zile fericite...multe amintiri frumoase...multe nopti triste...multa suferinta...."multe intrebari imi pun...si la multe nici acum nu am gasit raspuns"....

...............nu stiu.....nu pot....nu vreau...........

inceputul...

Toate au un inceput si un sfarsit in viata...ne nastem pentru a muri si murim pentru a ne naste...
Am inceput,zic eu, cu aceasta mica introducere in povestioarele pe care le voi scrie de-a lungul timpului,mici intamplari,intrebari,vise,iluzii....