simti multe.. e sesiune ai exemene si nu te poti concentra..te gandesti la momentele alea frumoase. si incerci sa te inraiesti si sa iti aduci aminte fazele alea rele. si reusesti sa iti faci mai multi nervi sa nu poti sa legi 2 cuvinte in eseu, sa nu ai stare si sa iti vina sa trantesti tot in calea ta.. simti un gol in stomac ca atunci cand te arunci in gol de la mii de metri înaltime.. sti ca ajungi acolo dar nu il vezi, nu pentru ca nu vrei ci pentru ca sunt mii de lucruri care impedica asta, pentru ca el nu vrea sau pentru ca tu crezi ca el nu vrea. arunci in sertar o amintire pe care nu credeai ca o sa o arunci asa cu ura.. dar nu e ura adevarata e doar o alta durere care iti impiedica sufletul sa viseze.
eseu...daa ..facultate... trebuie sa scriu acolo...
urasti sentimentul asta de abandon, de cel care nu apartine niciunui loc...